Trefla
Administrator
Data inscrierii: 02/Sep/2007
Mesaje: 10
|
 Trimis: 03/09/2007 00:53 Titlul subiectului: Monografie |
 |
|
Municipiul O N E ª T I -- Localizare geograficã
La poalele Carpaþilor Moldovei, în bazinul inferior al râului Trotuº, se întinde Depresiunea Tazlãu - Caºin, sau Depresiunea Oneºtilor. În partea sudicã a depresiunii, la o altitudine de 200 de metri, la punctul de întretãiere a vãilor Caºinului, Oituzului ºi Tazlãului cu Trotuºul ºi la întretãierea a douã drumuri comerciale Adjud - Ghimeº ºi Bacãu - Oituz - Braºov, se aflã aºezat oraºul Oneºti. Coordonatele geografice ale municipiului Oneºti sunt: 260, 47’ longitudine esticã ºi 460, 13’ latitudine nordicã.
Altitudinea cea mai coborâtã, de 180 m, se înregistreazã în bucată de sud – est a oraºului, pe valea Trotuºului, iar cea mai ridicatã de 240 m, în sud-vest, la poalele dealului Cuciur.
Râul Trotuº are o mărime de 162 km ºi izvorãºte din munþii Ciucului, la câþiva kilometri de localitatea Fãgeþel. Are un debit anual de 28 m3/sec, lãþimea apei atingând limita maximã de 70 m, iar lãrgimea albiei 350 m. În dreptul municipiului Oneºti, primeºte pe partea stângã, ca afluent, Tazlãul (85 km), iar în fracțiune dreaptã râul Oituz (59,5 km) ºi râul Caºin (45 km).
Oneºtiul este înconjurat de coline domoale, acoperite de pãduri de fag ºi stejar, din mijlocul cãrora se ridicã singura înãlþime mai proeminentã, dealul Perchiului.
La nord-vest se învecineazã cu localitãþile Bârsãneºti (la 12 km de Oneºti) ºi Helegiu (la 14 km), la sud-est cu localitãþile ªtefan cel Mare (la 10 km) ºi Cãiuþi (la 14 km), la nord-est cu Gura Vãii (la 8 km), la vest cu Târgu-Trotuº (la 8 km), la sud-vest cu localitãþile Bogdãneºti (la 10 km) ºi Oituz (la 15 km).
Prin aºezarea sa la o importantã rãscruce de drumuri ºi prin condiþiile de trai pe care le oferã vãile fertile, aceastã depresiune a fost întotdeauna prielnicã aºezãrilor omeneºti. Numeroaselor aºezãri actuale, ce se aflã în aceastã depresiune, le corespund adeseori, resturi ale unor aºezãri din trecut, datând din cele mai vechi faze ale neoliticului (Malu, Belci, Viiºoara, Borzeºti), din epoca bronzului (Slobozia, Borzeºti, Bogdãneºti) ºi din epoca fierului (Slobozia, Gura Vãii, Floreºti), daco-geþii fiind purtãtorii acestei civilizaþii pe aceste meleaguri.
Oneºtiul ºi aºezãrile din jurul lui au fost în întâiul rând, aºezãri cu caracter agricol, fiind mult timp în stãpânirea diferiþilor feudali locali, sau veniþi din altã parte. Unii dintre domnitorii Moldovei, Alexandru cel Bun, Bogdan al II-lea, ªtefan cel Mare, Gheorghe ªtefan, au fost stãpânii pãmânturilor de pe vãile celor patru râuri ºi numele lor le gãsim menþionate în documentele vremii.
Dupã tradiþie, Borzeºtiul este locul de naºtere al lui ªtefan cel Mare.
Prin aºezarea lor geograficã ºi rezerva de oºteni credincioºi, aceste locuri au avut o importantã poziþie strategicã pentru domnii Moldovei.
Trecãtorile de pe vãile Oituz, Uz ºi Trotuº au funcþionat ca punþi de legãturã între cele douã versante ale Carpaþilor, cuprinzând un important rol militar ºi comercial.
Trecãtoarea Oituz situatã între culmile sudice ale munþilor Nemira ºi cele nordice ale munþilor Vrancei, cu altitudinea de 863 m, face legãtura între depresiunea Oneºtilor ºi depresiunea Bârsei.
Oneºtiul era loc de popas pentru oierii vrânceni, munteni ºi transilvãneni, coborâþi cu turmele din munþii ºi plaiurile învecinate, în drumul lor spre iernat, ce ajungea pânã în Dobrogea. Bogãþiile normale (sare, petrol, cãrbune, ape minerale, pãduri, pãºuni, livezi, lanuri de cereale) au dus la dezvoltarea economicã a acestor locuri, începând mai ales cu sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Peisajul muntos, îmbrãcat cu pãduri de stejar, fag ºi brad, dealurile acoperite cu livezi de pomi ºi viþã de vie, pajiºtile ºi pãºunile verzi, lanurile cu cereale, luncile râurilor, dau o priveliºte încântãtoare acestor locuri.
Pe o razã de circa 30 km de Oneºti, se aflã extrem de multe puncte turistice. Între astea menþionãm: valea Caºinului, cu punctele Scutaru, Þãrcãtoarea, Mãnãstirea Caºin; valea Oituzului cu punctul Poiana Sãratã, apoi Bogdãneºti, dealul Mãgura de lângã Târgu Ocna; complexul de la Poiana Uzului, staþiunea Slãnic Moldova ºi parcul dendrologic de la Dofteana.
Staþiunea Slãnic Moldova este aºezatã pe râul Slãnic, care îºi are obârºia sub munþii ªandru-Nemira, având o lungime de 28 km ºi care se varsã la Târgu Ocna, în Trotuº. Staþiunea este situatã la o altitudine de 530 m, între pãdurile rãcoroase de fag, mesteacãn ºi molid, de pe înãlþimile Pufu, Tabla, ªandru ºi Dobru. Staþiunea oferã nu numai un admirabil cadru natural, ci ºi multiple izvoare de ape minerale care ºi-au câºtigat o faimã de mai bine de un veac ºi i-au adus staþiunii supranumele de „PERLA MOLDOVEI”. Staþiunea se aflã la 18 km distanþã de Târgu Ocna ºi la 32 km de Oneºti.
Actualul oraº Oneºti a recunoscut douã etape principale în evoluþia sa: forma ruralã, pânã în 1956 ºi forma urbanã, dupã 1956. Odatã cu dezvoltarea industrialã, dupã 1956, Oneºtiul devine cea mai importantã localitate de pe Valea Trotuºului ºi al doilea centru industrial al judeþului Bacãu. Aºezarea geograficã, bogãþiile ºi frumuseþile naturale, activitatea oamenilor care au trãit pe aceste meleaguri, au favorizat desfãºurarea unor evenimente deosebite.
Lucrarea de faþã îºi propune sã prezinte în mod cronologic evenimentele care s-au desfãºurat în aceste locuri, din cele mai vechi timpuri, pânã în zilele noastre.
Teritoriul oneºtean care face obiectul acestei lucrãri cuprinde, pe lângã oraºul Oneºti, comunele suburbane Gura Vãii cu satele componente (Gura Vãii, Capãta, Dumbrava, Motoceºti, Paltinata, Temelia) ºi ªtefan cel Mare cu satele ingrediente (ªtefan cel Mare, Bogdana, Buciumi, Gutinaº, Negoieºti, Rãcãuþi, Rãdeana, Viiºoara).
Aceastã lucrare se doreºte a fi o sursã de informaþii pentru cei dornici sã cunoascã trecutul acestor locuri atât de frumoase ºi de bogate în fapte istorice. Desigur, a porni la reconstituirea istoriei unui oraº, fie ea ºi numai pe baza datelor mai importante, nu este un lucru uºor. Ne-am strãduit sã prezentãm cât mai veridic ºi corect datele istorice care ne-au stat la îndemânã ºi care sunt susþinute de probe scrise.
Este de datoria celor care ne urmeazã ca, pornind de la datele acestei lucrãri, sã corecteze eventualele erori ºi omisiuni ºi sã-ºi aducã contribuþia la scrierea istoriei oraºului nostru drag. |
|
